Kinga Horn: Prints and colors

Dacă stau să analizez ziua de azi nu pot găsi nici un defect în ea. Adică, totul a decurs normal,chiar mai bine decât mă așteptam. Deși nu sunt o persoană matinală, (mi-e chiar extrem de greu să mă trezesc dimineața) la 8:20 eram trează de-abinelea, urmând mirosul de cafea proaspăt făcută. (Noroc cu aparatul de cafea pe care pot să-l programez să-mi pregătească ”lichiroul magic de dimineață” zilnic,la aceeași oră,fără a mă trezi eu înainte). Iar cele care îmi urmăriți blogul și pe facebook ( aici ) știți că sunt dependentă de cafea.
-K. , ce zici dacă am ieși azi undeva să mâncăm în oraș?- se uită Dan la mine cu ochii lui mari și căprui plini de curiozitate.
-Ar fi fain!
Și ne-am îmbrăcat,ne-am aranjat, ne-am făcut planuri...până în fața scării...
-Plouă!!!
-Și ce? Las' că mergem și așa.-dă Dan din mână relaxat, de parcă ar vrea să prindă o pană plutitoare în aer.
-Păi,ce să zic?-mă uit la el nedumerită.
Până la urmă mi-am luat inima-n dinți și am acceptat să ies să servesc masa cu el în ciuda vremii urâte de afară. Mă cam enervează în ultima vreme ploaia asta!

Nu ne-am deplasat prea departe, ne-am oprit la Toskana. Intrați în încăpere ne-a întâmpinat un miros gros de țigară și aromă de pizza cu sos de roșii și oregano. Ne-am așezat lângă geam pentru a ne scălda ochii în priveliștea sălbatică urbană și a ne feri de fumul de țigară-mai ales că nu am mai fumat de vreo 5 săptămâni. ( :D )

Am comandat mult așteptatul vin alb,demidulce, și gustoasele legume mexicane cu mămăliguță, o cină ușoară și sănătoasă. Și am savurat fiecare înghițitură, am combinat aromele cu vinul și m-am bucurat de atmosfera veselă și gălăgioasă a pizzeriei. Vai, mi-a lipsit!