Bunica a început deja să mă îndoape cu prăjituri, sărățele, mâncare, "să nu cumva să mor de foame". Asa-s bunicile când le ajung nepoții acasă. Mama schițează câte un zâmbet și apoi ne lasă în pace. A ajuns și bunicul de la cumpărături cu două sacoșe pline cu suc, pâine, banane, clementine și niște mere.
-Na! Mâncați fructe să nu răciți!-ne îndoapă iar bunica.
-Mai mănâncă și din aia!- și arată spre cozonacul cu mac.
-Merci buni! Am să gust mai încolo!
Credeți-mă, explodez! :)) Unde-i dieta? S-a dus....
Anual retrăiesc aceste sentimente calde de familie, unde mă simt în siguranță, mai ales dacă am lângă mine un fox terrier păzitor. :)) Crăciunul, o da , Crăciunul!
Casa e decorată deja. Geamurile sunt pline de luminițe, noptierele și mesele de lumânări, bradul și-a îmbrăcat podoaba în nuanțe aurii și roșii, iar în casă circulă un miros de cozonac delicios.
Toți avem tradiții diferite de Crăciun, însă pentru toți Crăciunul rămâne aceeași Sărbătoare a iubirii și a păcii.
Voi cum vă petreceți Crăciunul?
Pentru a vedea un mic insider din Crăciunul meu vă invit să urmăriți acest video:
Pe masa din bucătărie lenevește o tavă cu prăjituri cu ciocolată și cocos. În sufragerie bradul gata decorat așteaptă cu nerăbdare să-și primească sub coroană cadourile frumos împachetate. Fratele mai mic a lui Dan, Adi, aruncă câte o privire spre ușa de la intrare, așteptându-și mama să ajungă de la servici. Dan și cu mine ne-am instalat în bucătărie lângă prăjituri. Este o seară liniștită și calmă. Doar stropii neisprăviți de ploaie rup ritmul lent al colindelor. Da. Bine ați citit. Ploaie!
-Tu broască,iar ai răcit?- mă alintă și mă ceartă tatăl lui Dan.
-Nu eu sunt de vină. Dan e! De la el m-am molipsit.-îi arunc o privire urâtă iubitului meu.
-Doamne ce pârâcioasă ești!-râde Dan după ce a plecat tatăl lui din bucătărie.
-Păi de aia e bine să avem iubiți, ca să avem pe cine da vina.- îi zâmbesc larg.
Ușa de la intrare se deschide. A ajuns "soacră-mea" acasă. Ne pupă pe toți, ne îmbrățișează, mai apoi ne cheamă în sufragerie lângă brad. Se pare că în timp ce noi (mai mult Dan) devoram prăjiturile, Moșul a trecut și pe la noi.
...
...
...
Probabil vă întrebați de ce am făcut o pauză. Ei bine, pentru că minutele care au urmat au fost incredibil de magice. În aer săltau râsete de bucurie,mulțumiri și o gălăgie veselă. A fost atât de frumos încât nu găsesc cuvintele potrivite care ar putea descrie acea imagine familială. Poate că unele momente nu trebuie descrise, trebuie doar trăite.
Vă doresc Sărbători fericite!
Don't forget about the video!